Colindul

Păstrez o vie amintire unui trecut aflat departe de realitatea noastră actuală. Copii frumoși, cu zâmbete calde și vise de multe,  multe cadouri de la Moș Crăciun cel darnic, într-o iarnă albă și grea. De unde să știm noi că Moșul trecea pe la bunicul prima dată, să-l întrebe de-am fost buni sau nu? De unde să știm noi că, în așteptarea lui, bunicul ne învăța, cu voce joasă și caldă, primul nostru colind, ca o promisiune a sărbătorii ce urma să vie și mai ales, legământ de ne-uitare a tradițiilor noastre? De unde să știm noi că, în fața porților deschise în noaptea de Crăciun, în satul acela de munte, le uram gazdelor această ne-uitare și ne făceam nouă înșine cadoul unei amintiri frumoase? Bâtând la uși, simțeam cum toată lumea era a noastră în seara aceea. Eram cei care vesteau sărbătoarea, eram primii soli.

 Eram utili și importanți.

”Steaua sus răsaaare

Ca o taină maaare….”

Vă mai sună cunoscut? Vă amintiți colindele copilăriei?

În vremurile noi, când Moș Crăciun primește scrisorile copiilor pe e-mail, iar urările de Sărbători  sunt trimise prin sms sau pe facebook, cine își mai aduce aminte de vechile colinde ale bunicilor? Astăzi, pentru mulți dintre noi, colindul înseamnă Ștefan Hrușcă răsunând printre rafturile marilor magazine, în goana după cadouri. Copiii noștri nu mai merg cu colindul. În era smartphone-ului, a tabletei și a aplicațiilor de tot felul,  merele, nucile și colacii nu le mai spun nimic.

Și totuși, pentru copii, mersul în colind are numeroase beneficii. Dincolo de caracterul religios, etnic sau antropologic, colindatul are profunde valențe în sfera socializării și a imaginii de sine: copiii își declară apartenența la comunitate, devin membri importanți ai acesteia, ceea ce le sporește încrederea în sine, ducând la conturarea unei mai bune imagini despre sine, în relație cu lumea. Activitate de grup, colindatul îi învață pe cei mici să comunice cu ceilalți, să-și asume și să ducă la bun sfârșit niște roluri. La final, membri grupului de colindători învață să împartă roadele activității, în mod echitabil pentru fiecare, la fel ca în societate.

Pentru copiii cu nevoi speciale, semnificațiile sunt cu atât mai adânci. Mersul cu colindul capătă valențe și semnificații terapeutice. Iată ce spun specialiștii:

Monica Rotaru, muzicoterapeut, Fundația de Abilitare ”Speranța”: ”Pentru un copil activitatea de a cânta împreună cu alţi copii presupune o comunicare nonverbală prin utilizarea instrumentelor muzicale sau prin cântatul vocal. Acest proces stimulează conştientizarea de sine în relaţie cu grupul prin ascultarea interpretării celorlalţi.

Mersul cu colindul oferă copiilor oportunitatea de “a vorbi”, de a fi ascultaţi, de a atrage atenţia asupra lor şi le încurajează deprinderile vocale. Cântatul împreună încurajează copii să participe activ la eveniment, să se exprime, să exploreze sunete, să se sincronizeze, să conştientizeze volumul cu care cântă, ritmul şi să respecte tempoul.

Interacţiunea, formarea relaţiilor şi cooperarea cu alţi membri ai grupului încurajează toleranţa copilului faţă de ceilalţi, dezvoltând atenţia, concentrarea şi urmărirea celorlalți copii cu privirea”.

Sebastian Bilanin, psiholog, Fundația de Abilitare ”Speranța”: ”Pentru fiecare dintre noi, învățatul necesită un anumit interval de timp, mai îndelungat sau mai scurt, în funcție de câte informații avem în prealabil despre ceea ce învățăm. Când vorbim despre colinde, în afara versurilor, trebuie să învățăm să colaborăm cu alte persoane, să ne așteptam rândul, să fim o singură voce, indiferent câți colindători suntem sau, să știm împreună cu cine și mai ales care este strofa sau partea în care noi formăm o singură voce împreună cu alte persoane. Oare cât antrenament ne trebuie nouă, ca într-un grup să nu cântăm fiecare pe limba și în ritmul nostru? Asta în condițiile în care noi știm ce cântăm și de ce cântăm. Cum ar fi dacă acum am afla prima oară ce este dincolo de cântecul propriu-zis? Câte întrebări ar trebui să punem pentru a afla tot ce este important despre sărbătoarea Nașterii Domnului și cum de nu este doar o goană pentru cadouri?

Pentru aceste lucruri pe care noi acum nu le mai conștientizăm și ni se par de la sine înțelese, putem avea pretenția că sunt simple pentru copii? Dar pentru copiii cu nevoi speciale?”

La noi, se anunță o perioadă plină. Anul acesta, de Crăciun, copiii de la Fundația de Abilitare ”Speranța” merg cu colindul. Continuă astfel, o frumoasă tradiție, aducând tuturor vestea Nașterii Domnului. Le vom fi alături, în demersul lor încântător. Îi așteaptă oameni minunați, care îi vor primi cu bucurie și cu muuulte bunătăți în fața bradului împodobit.

Crăciunul sună bine la Fundația de Abilitare Speranța.

(Raluca Trucă, Fundaţia de Abilitare „Speranţa”)