Mama! Când pleci, salută-mă!

“Du-te acum, că nu te vede!” zice bunica/bona/tatăl. Şi aşa, mama, în vârful picioarelor, deschide uşa şi se strecoară afară din casă, respirând uşurată că nu e nevoită să audă plânsul disperat al copilului. După câteva minute însă, copilul începe să privească în jur neliniştit. O caută poate pe mama?
“Ce este, puişor?” zice bunica/bona/tatăl, prefăcându-se că nu înţelege.
Micuţul izbucneşte în plâns. Atunci, bunica/bona/tatăl încearcă să consoleze cu mare efort copilul “părăsit”, spunând “Lasă, nu-i nimica, nu s-a întâmplat nimic, de ce plângi pentru atâta lucru?” Ei bine, în mintea copilului are loc o adevărată dramă: mama lui a dispărut. Nu doar a plecat, ci a dispărut pur şi simplu. Chiar dacă, de fapt, ştim bine că s-a dus la cumpărături, la serviciu sau la dentist.
Unii adulţi cred că procedează corect dacă, atunci când mama pleacă, ea lasă copilul în pace, fără a-l anunţa. Nimic însă nu poate fi mai greşit. Copilul trebuie salutat întotdeauna! Chiar dacă riscăm să-i declanşăm plânsul; pentru că în timp copilul va învăţa să-l gestioneze. Este sănătos să fim întotdeauna autentici, reali, transparenţi în relaţia cu copilul, chiar şi atunci când acesta este foarte mic! A-l păcăli este întotdeauna o alegere greşită.

Desprinderea de mamă este un proces pe care copilul, mai devreme sau mai târziu, va trebui să-l experimenteze; vin însă în ajutor o serie de tehnici care permit o parcurgere mai liniştită a acestui pas important.

1. În primul rând începeţi cu despărţiri scurte, îndepărtaţi-vă pentru câteva minute şi apoi întoarceţi-vă; creşteţi treptat timpul cât sunteţi plecate.
2. În timp ce ieşiţi pe uşă, afişaţi cel mai cuceritor zâmbet de care sunteţi în stare. Copilul trebuie să preia de la voi liniştea sufletească. Acest lucru îi permite să primească de la voi mesajul nonverbal “Stai liniştit. Totul este în regulă. Nu se petrece nimic îngrijorător.”
3. Când aţi decis să ieşiţi pe uşă, ieşiţi! Nu vă întoarceţi şi mai ales nu ezitaţi.
4. La întoarcere arătaţi-vă bucuroasă de revedere, povestiţi ce aţi făcut şi întrebaţi copilul cum şi-a petrecut timpul în absenţa voastră.
5. Cereţi colaborarea persoanei care va rămâne cu micuţul: rugaţi-o să facă tot posibilul pentru a atrage şi implica la maxim atenţia copilului într-o activitate deosebit de interesantă.
6. Nu în ultimul rând, amintiţi-vă că va veni ziua în care copilul va fi cel care vă va saluta înainte de a ieşi pe uşă…