Terapii: LOGOPEDIE

„Limbajul este haina gândirii.” – Samuel Butler

Când ne referim la limbaj, trebuie cunoscut faptul ca acesta nu este doar cel verbal, articulat, scris și citit, ci și un limbaj nonverbal – pe care îl putem împărți în limbaj scris și  limbal mimico-gestual. Omul are nevoie de dezvoltarea tuturor ”fațetelor” limbajului, tulburarea oricărui aspect influențând adaptarea individului la mediu.

Logopedia este o disciplină corectiv – terapeutică, care are ca obiect prevenirea și corectarea tulburărilor de limbaj, precum și studierea evoluției limbajului în contextul dezvoltării personalității. Această ramură ştiinţifică se află la limita între psihologie şi pedagogie.

Rolul logopedului în formarea şi dezvoltarea competenţelor de comunicare este esenţial cand avem de-a face cu diverse tulburari de pronunţie, întarziere în dezvoltarea limbajului şi a vorbirii, dislexie, disgrafie, în cazul copiilor cu diverse sindroame neurologice, genetice  sau cu dezvoltăre neurologică atipică.

Tulburările de limbaj pot fi: tulburări de pronunție, tulburări de ritm și fluență, tulburări de voce, tulburări ale limbajului citit-scris, tulburări de dezvoltare a limbajului (mutism psihogen, întârziere în dezvoltarea generală a vorbirii, disfuncții verbale asociate autismului infantil), tulburări asociate unor afecțiuni de tip psihopatologic sau psihiatric.

Metodele și procedeele utilizate în activitatea terapeutică logopedică sunt specifice fiecărei categorii de tulburări, iar alegerea lor este în funcție de fiecare subiect în parte, de tipul deficienței și gravitatea acesteia, de vârsta și nivelul lui de dezvoltare psihică, de cauzele și simptomatologia acestora.

De sprijinul unui logoped poate beneficia orice copil care are capacitatea de a imita adultul în efectuarea unor acţiuni, sunete, comportamente. Frecvenţa întâlnirilor, durata, planul de lucru se stabilesc după o evaluare. Evaluarea consta în aplicarea unor probe specifice (diferite în functie de copil si dificultatea semnalata de parinte), observaţia directă, anamneza realizată cu parintele. Este importantă prezenţa parintelui în momentul evaluării aşa cum este importantă implicarea sa în realizarea temelor de casă, exersarea pronunţiei corecte în fiecare moment al comunicării în afara cabinetului în vederea atingerii obiectivelor terapeutice.

Intervenția în cazul tulburărilor de limbaj și comunicare trebuie să înceapă cât mai timpuriu, în perioada preșcolară, pentru a evita transformarea tulburărilor de vorbire în deprinderi greșite și a permite desfășurarea, în condiții adecvate, a procesului instructiv-educativ. La cei mici frecvența tulburărilor de vorbire este mai mare, dar și corectarea lor este mult mai facilă în comparație cu perioadele înaintate.

Chiar daca copilul beneficiază de sprijinul unui logoped asta nu inseamnă ca rolul parinţilor în dezvoltarea limbajului  s-a diminuat. Din contră, de modul în care ei participă şi susţin terapia de recuperare depinde succesul copilului în dobândirea unei comunicări eficiente cu cei din jur. Este esenţial ca părinţii să repete acasă exerciţiile, să îi ofere copilului oportunităţi de exersare a vorbirii corecte, să organizeze sesiuni de joc, să vadă în orice experienţă de viaţă o oportunitate de învăţare.

Când este nevoie de logoped?

Toate tulburările de limbaj determină modificări psihice și de comportament, dificultăți în procesul de integrare și adaptare, în orientarea școlară și profesională.

La copiii mici, nedezvoltarea vorbirii duce la frustrări majore provocate de faptul că nu reușesc să se facă înțeleși, să transmită dorințele și nevoile, aceasta ducând la refuzul de a vorbi, în unele cazuri, iar în majoritatea cazurilor, la crize și comportamente agresive.

La copiii cu intelect normal, conștientizarea defectului de vorbire determină iritare, irascibilitate. De la un an școlar la altul, manifestările psihice se accentuează, apare o stare de oboseală fizică și intelectuală, o hipersensibilitate afectivă, ajungându-se, în cazuri grave, până la refuzul de a vorbi, opoziție, tulburări de comportament, dezinteres pentru activitatea școlară.

Dacă tulburările de limbaj apar pe fondul altor deficiențe (senzoriale, fizice), tulburările de personalitate deja existente în mai toate cazurile se accentuează, determinând comportamente antisociale, o slabă integrare în grup, izolare de grup, negativism, încăpățânare, subaprecierea propriilor forțe.

Așadar, logopedia este importantă pentru că are, nu numai un rol corectiv terapeutic, ci își propune în special stimularea și dezvoltarea limbajului, prevenirea tulburărilor de limbaj oral și scris, de la cea mai fragedă vârstă, contribuind astfel la preîntâmpinarea eșecului școlar, la egalizarea șanselor de educație și integrare.

Procesul de formare, dezvoltare si corectare a limbajului se desfaşoară sub forma de joc, activitatea fiind amuzantă şi relaxantă pentru copil urmărind în acelaşi timp exersarea vorbirii, dezvoltarea capacităţii de a înţelege comunicarea şi a răspunde adecvat, îmbogăţirea experienţelor de comunicare.

Intervenţia logopedică este un proces complex ce implică pe lângă o muncă în echipă  formată de logoped¬ – copil – părinte – cadru didactic – alţi terapeuţi  şi multă răbdare putând să se desfăşoare pe o perioadă scurtă sau mai îndelungată de timp.

Şedinţele logopedice conţin diferite tipuri de activităţi prin care se urmăreşte atingerea obiectivelor terapeutice propuse în planul de intervenţie personalizat:

• exerciţii şi jocuri de scurtă durată, variate pentru corectarea pronunţiei, a ritmului şi fluenţei vorbirii, a tulburărilor de voce
• exerciţii şi jocuri  pentru:
  • formarea structurilor perceptiv-motrice de orientare temporală, spaţială, forme, mărimi, culori
  • dezvoltarea structurii gramaticale
  • stimularea comunicării expresive
  • corectarea scris-cititului
  • creşterea încrederii în sine, reducerea agresivităţii şi înlăturarea insuccesului şcolar prin dezvoltarea capacităţii de comunicare

Logopedia a apărut ca necesitate de a sintetiza cunoştinţele despre limbaj şi de a elabora procedee specifice pentru stimularea şi corectarea vorbirii. Această ramură ştiinţifică se află la intersecția dintre psihologie şi pedagogie.